În săptămâna ce s-a încheiat doar ca să se încheie, în orașul din buletin şi anume Cluj-Napoca, am avut parte de trei evenimente folk de la care mă bucur, mai mult sau mai puțin, că n-am lipsit. Cu voia voastră, am să încerc să le rezum într-o singură pagină de maculator. Pentru că am destule de zis, trec direct la fapte.

Dacă-i miercuri, e folk în “Le General”. Și nu orice folk, ci “Pilula de folk” prescrisă de dr. Ionuț Maaangu (aplauze), care cică face bine la stări de despresie și angoase, pe cuvânt că e chiar așa. O băutură bună (preparată de cei mai pricepuți barmani, servită de cele mai mishto chelnerițe și savurată în compania unor oameni dragi și faini) și nu în ultimul rând, muzică live de calitate, n-au cum să nu te ducă la o stare de relativă acceptare față de tine.

Cam asta-i atmosfera din “Clinica de Folk”, iar miercurea trecută am avut parte de o seară mai specială, pentru că a început concursul “Duelul Pilulelor”. Primii participanți la turnir au fost Iulian Timar, Claudia Ciobanu și Alexandra Sidor. Iar onoratul juriu a fost format din colegul nostru Bogdan Beșliu, distinsul cantautor clujean Mishu Călian și cel ce ne suportă miercuri de miercuri, şeful Adi Toma.

Iulian Timar a dat startului duelului. El a prezentat un folk de cameră de cămin sau vârf de munte, piese cunoscute și ușurele (Lili – Ovidiu Mihăilescu, Bun e vinul demisec a lui Eugen Avram sau La fel că tata a trupei Desperado), la care publicul a vibrat destul de bine, personal am preferat să mă abțin. Rămân la părerea că folkul de munte trebuie să rămână acolo, e păcat să-l civilizăm, își pierde din farmec .

Claudia Ciobanu i-a urmat pe scenă, cu un recital bun și consistent, format în mare parte din piese proprii, precum Mesaj, Defect afectiv sau Joc de fluturi, dar și de câteva coveruri bine alese și frumos interpretate (10 ani – Dinu Olăraşu, Câmpuri aurii – Mircea Rusu) .

Ultima pilulă intrată în concurs, Alexandra Sidor, și-a prezentat recitalul din punctul de vedere al studentei la psihologie (care a fost). Concertul ei s-a vrut a fi o poveste (i-a și reușit într-o mare măsură) și a cuprins piese proprii (Anotimpul ploilor sau Mai stai), coveruri (Așa și-așa – Alina Manole, Femurul – Ada Milea), dar și piese populare la care vocea Alexandrei excelează (Aseară ți-am luat basma, Cip Cirip).

La finalul serii am avut parte și de două surprize: Florin Toloargă (aka Santana de Florești) și-a cântat cele două cântece de inimă albastră (a se citi “creier” ) : Zoologică și La Cabana. Iar Mishu Călian a lăsat pixul și foaia de jurat (adică berea și țigara) și a cântat Scrum, piesă ce e pe locul 1 în topul City Fm și Viteza sângelui meu. Cam asta s-a întâmplat, o atmosferă ce m-a emoționat și mi-a readus ușor în gând fostul club clujean “Autograf”.

Cum băutura s-a terminat și a doua zi ne aștepta un alt concert, am încercat să plecăm spre casă, doar că un gând ne-a oprit: Baniciu. Prin urmare, ne-am deplasat fain frumos în clubul “My Way”, să-l vedem pentru prima oară în acest an pe Mircea Baniciu, care a venit însoțit de Vladi Cnejevici (clape) și Teo Boar (chitară electrică). Am ajuns în pauza dintre cele două reprize de cântat, ne-a întâmpinat o atmosferă caldă și umedă, multă lume, exact ca-ntr-o conservă de sardele. Dar Baniciu e Baniciu, live îmi place și merită văzut, chiar dacă a fost pentru prima dată când am sesizat trecerea anilor și peste vocea lui.

Și de data aceasta etapa Phoenix din cariera lui artistică a fost mult prea prezentă, dar am avut parte și de câteva piese din perioda solo, precum Rânduri către păsări călătoare, Înțelegere sau La început de drum.

Oricum, tot cheful de concert ne-a fost redus la tăcere de un personaj desprins din “Atlasul de Mitocănie Urbană”, adică ceafă lată, portmoneu plin, burtă la vedere și minte înecată în alcool. Din păcate, pentru bun simț nu există Mastercard. Ca urmare a acestei noi și fabuloase experiențe în My Way, personal n-am să mai merg acolo și nu am să mai scriu ceva despre evenimentele ce le găzduiește acest club, pentru că și reclama negativă tot reclamă e.

Joi, cu energia cam pe zero, ne-am prezentat la “Zoia de folk”, adică la recitalul Zoiei Alecu din “Irish & Music Pub” din cadrul întâmplărilor ce poartă titulatura de Joia de folk sub felinare.

Seara a fost deschisă de folkul tânăr clujean: Claudia Ciobanu, Roxana Zăpârţan și Ionuţ Mangu. A urmat Zoia Alecu, cu un recital scurt, dar bun, ce a cuprins piese de pe ambele sale albume: “Vino aici” și “Cărări de maci”. Concertul s-a încheiat în mod clasic și anume cu o intepretare a piesei Frică mi-e că mor ca mâine, cântec popular cules de  Maria Tănase. Acest moment, care de obicei mă impresionează la maxim, de data asta nu prea a reușit să o facă. Să fi fost de vină semitonul mai jos sau pur și simplu starea mea de oboseală, nu știu încă.

Publicul, din păcate, a cam lipsit şi de data asta, însă atmosfera creată a fost frumoasă, chiar dacă unii erau ocupați cu înfulecatul bucatelor şi socializatul (nu pe Facebook), în mare parte lumea a rezonat bine mai ales la piesele de pe primul album al Zoiei.

Cam așa a fost să fie, cu bune şi cu rele, că aşa-i în viaţă. Pe curând, prieteni! La revedere!

PS: Fotografii de la cele trei evenimente găsiţi aici, aici şi aici.